Predică – Duminica a V-a a Postului Mare

Iubiți credincioși,

În această Duminică a V-a din Sfântul și Marele Post, Biserica ne pune înainte o chemare profundă și exigentă a lui Iisus Hristos: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” Această chemare nu este una ușoară, dar este calea adevăratei vieți, calea care duce la libertatea interioară și la comuniunea cu Dumnezeu.

Dar ce înseamnă, concret, să ne lepădăm de noi înșine? Nu înseamnă să ne pierdem identitatea sau să ne anulăm persoana, ci să ne lepădăm de omul cel vechi din noi: de egoism, de mândrie, de patimi, de voia proprie ruptă de Dumnezeu. Lepădarea de sine este, de fapt, începutul unei vieți noi, în care Hristos devine centrul existenței noastre.

Biserica ne oferă astăzi un exemplu viu și cutremurător: viața Maria Egipteanca. O femeie care a trăit ani de zile în păcat, robită de plăceri și de dorințe trupești, dar care, în momentul întâlnirii cu harul lui Dumnezeu, a ales să se lepede total de viața ei de până atunci. Nu doar parțial, nu doar formal, ci radical.

Ea a lăsat în urmă totul: trecutul, obiceiurile, identitatea ei de până atunci, și a pornit pe un drum al pocăinței aspre, în pustie. Prin această lepădare de sine, prin luptă, lacrimi și rugăciune, a ajuns la o asemenea curăție și apropiere de Dumnezeu, încât viața ei a devenit una de sfințenie, de asemănare cu Dumnezeu.

Iubiților, exemplul ei ne arată că nimeni nu este pierdut, că nu există păcat care să nu poată fi vindecat prin pocăință sinceră. Dar ne arată și ceva mai profund: că nu putem urma lui Hristos fără să renunțăm la ceea ce ne ține legați de păcat.

Și noi suntem chemați la această lepădare. Poate nu suntem chemați la pustie, dar suntem chemați să ne lepădăm de ego-ul nostru, de dorința de a avea mereu dreptate, de atașamentele noastre dezordonate, de felul nostru vechi de a fi. Suntem chemați să ne răstignim voia proprie pentru a face loc voii lui Dumnezeu în viața noastră.

Aceasta este crucea fiecăruia dintre noi: lupta zilnică cu noi înșine, alegerea binelui în locul comodității, a smereniei în locul mândriei, a iubirii în locul judecății.

Urmarea lui Hristos nu este doar o declarație, ci o transformare. Este un drum pe care îl parcurgem zi de zi, prin alegeri mici și mari, prin pocăință, prin rugăciune și prin dorința sinceră de a ne asemăna cu El.

În această perioadă a Postului Mare, să ne întrebăm fiecare: de ce anume trebuie să mă lepăd? Care sunt lucrurile din mine care mă țin departe de Dumnezeu? Și să avem curajul să le lăsăm în urmă, având încredere că Dumnezeu ne va da puterea necesară.

Să privim la Maria Egipteanca nu doar ca la o poveste impresionantă, ci ca la o dovadă vie că schimbarea este posibilă, că sfințenia nu este rezervată doar unor aleși, ci este chemarea fiecăruia dintre noi.

Să ne lepădăm de noi înșine, ca să ne regăsim cu adevărat în Hristos.

Amin.